Compoziţia medie a sparanghelului în 100 g:
90% apă
5g glucide
0g proteine
2.5g lipide
125kJ aport energetic

Puţină istorie !
În timpul Renaşterii, sparanghelul se găsea pe masa marilor bogătaşi, la prânzurile de gală. Li se atribuie arabilor meritul de a-l fi introdus în Spania, de unde a pătruns şi în Franţa. Ludovic XIV era mare amator de sparanghel.

Altădată, sparanghelul se găsea la porţile Parisului, pentru că era cultivat pe colinele din Argenteuil până în Val d’Oise, încă din secolul al XVII – lea.

Sănătate
Este bun pentru sănătate, fiind bogat în vitaminele A şi B, în fier, fosfor; este diuretic, remineralizant; este contraindicat în cazuri de cistită, probleme renale.

Mod de preparare
Sparanghelul proaspăt este foarte alb la extremităţi sau violaceu.
Curăţaţi sparanghelul cu un cuţit, pentru că învelişul său exterior este foarte tare. Spălaţi-l cu mare grijă, pentru că este cultivat pe teren nisipos. Sparanghelul se fierbe în apă sau în vasul sub presiune. După ce a fost bine spălat , sparanghelul se plasează pe grila (sita) vasului situată deasupra apei; în vas au fost puse două pahare mari de apă şi sare. Se închide vasul şi se lasă să fiarbă 5 minute.

Sparanghelul se mănâncă puţin călduţ, cu un sos alb, cu sos Bearnez, olandez sau cu unt topit; când este rece se serveşte cu sos vinaigrette, cu sos tartar sau cu maioneză.

Idee de reţetă !
După ce a fost fiert, sparanghelul se scurge bine de apă; se pune pe un platou care va fi introdus la cuptor; se presară parmezan sau brânză de Gruyère rasă. Se stropeşte cu unt topit şi se lasă câteva minute la cuptor să se rumenească. Bucuraţi-vă de acest preparat, pentru că este într-adevăr o mâncare regească!

Calendar
Ideal de a fi consumat in lunile :
Mai
Iunie