Poate părea curios să sintetizezi preistoria într-o istorie a gustului. Şi, totuşi, numeroase elemente ne fac să gândim că omul preistoric căuta deja plăcerea în alimentaţia sa. La început, omul se hrănea cu produse de vânătoare, care îi erau accesibile şi pentru care avea armele necesare.

În neolitic, agricultura, creşterea vitelor şi sedentarizarea se dezvoltau progresiv. Din nomad, omul se transforma în păstor şi agricultor şi, în consecinţă, şi gusturile sale culinare se rafinau. 

În această epocă alimentele de bază erau: boabele, lintea, usturoiul, muştarul (planta), chimionul, moluştele, somonul. Ei ştiau deja să „fabrice” bere şi pâine.