În regatul Romei ( 753- 509 î.e.n.), oamenii se mulţumeau în general cu legume fierte fără să caute mai mult, cu fiertură de cereale, cu brânză şi miere, cu vânat şi cu peşte, cu vin şi fructe.

La sfârşitul perioadei republicane (509- 27 î.e.n.), gustul romanilor pentru lux devenise evident şi se reflecta şi în bucătărie, datorită produselor importate care erau mai subtile, mai variate.

Această tendinţă se confirmă în timpul imperiului (27 la 192): „cena”, masa principală compunându-se din mai multe feluri de mâncare, a răror servire era întreruptă doar de dansuri şi mici spectacole. Putem reţine o frază a lui Seneca: „un bucătar costă mult mai scump decât un triumf”. In această epocă, alimentele consumate erau: prazul, mărarul, pătrunjelul, sovârvul, ghimberul, cuişoarele, mierea, mănătârcile, diferite ciuperci, nucşoara, nucile, laptele de capră, graurii, găinile, mielul, turturelele, potârnichile, stârcii de baltă, berzele, mistreţii, stridiile, aricii de mare, calcani.