Compoziţia medie a cartofului în 100 g: 
76% apă
21g glucide
2g proteine
0g lipide
390kJ aport energetic

Puţină istorie!
Cartoful se cultivă în America de Sud încă din ultimul secol dinaintea erei creştine.
Conchistadorii spanioli ne-au adus din călătoriile lor, între prăzile de război, printre altele şi cartoful.

Introdus în Spania în 1535, se regăseşte în Italia apoi în Anglia.

Despre apariţia sa în Franţa nu există date precise, dar la finele secolului al XVII-lea, în lucrările de botanică el este considerat plantă alimentară utilizată în Franţa.

Redeliffe Salaman atribuie introducerea cartofului în Irlanda, la sfârşitul secolului al XVI-lea fără să se ştie cui se datorează acest cadou care, timp de 50 de ani, a devenit alimentul principal al ţăranilor irlandezi.
În aceeaşi perioadă, în Anglia, cartoful nu apare în alimentaţie şi este nevoie de 50 de ani ca să fie acceptat de către ţăranii englezi.

În Irlanda anului 1845, rugina face ravagii în recolte. Foametea face milioane de victime provocând valuri de imigrări spre Anglia şi, mai ales, spre Statele Unite ale Americii.
Unele familii americane îşi pot regăsi în arborele genealogic strămoşi veniţi din Irlanda în acea perioadă.

Cartoful este prin excelenţă o legumă de pământ.
Apariţia lui în Franţa nu suscită interesul artiştilor mai ales datorită culorii prea comune.
Cu toate acestea, Vincent Van Gogh, care se interesa de viaţa la ţară, ne-a oferit minunatul tablou „Mâncătorii de cartofi”.
Michele Rio scrie o povestire despre cartofi, aşa cum şi-ar fi dorit să fie (păsările-fructe, păsările-cartofi).

Cartoful este legat de numele domnului Antoine Augustin Parmentier, născut la Montdidier în Franţa (1737-1813), agronom, farmacist, remarcabil chimist, care a adus mari servicii în îmbunătăţirea cultivării grâului, în fabricarea rachiului, a oţetului, a zahărului şi a generalizat cultura cartofului în Franţa.

În Franţa se murea de foame. Parmentier reia cultivarea cartofului iar ideea sa salvează umanitatea de foamete.
Miracolul a avut loc în ajun de St. Louis, când Parmentier se prezintă la curtea de la Versailles cu un buchet de flori de cartof şi îl invită pe rege să descopere această legumă.
Cartoful îşi face intrarea la curtea regelui Louis al XVI- lea. Rochiile, pălăriile înflorate şi această mică floare anunţau venirea legumei.

Diferenţe…
Miezul cartofului este alb ori crem.
La Belle de Fontenay, Apollo, BF15, Viola, Rate ou Rosa, Roselval cu coajă roşie – câteva varietăţi existente care sunt cunoscute pentru savoarea lor deosebită. Nu le consumaţi dacă au miezul verde.
Conservaţi cartofii într-o încăpere întunecată şi răcoroasă pentru a evita germinaţia lor timpurie.

Sănătate
Cartoful este bogat în apă, hidrat de carbon, protide, săruri minerale, oligo-elemente (fosfor,fier,cupru), vitaminele B, B1, B6, K, PP.
Este un aliment energizant, emolient, antispastic, util în gastrite, ulcer gastric, calculi biliari, diabet, scorbut. Sucul său este diuretic.

Dacă este consumat fiert natur cu unt proaspăt, în cantităţi rezonabile, cartoful nu îngraşă!

Cartofii se potrivesc cu toate sosurile!
Preparaţi în aburi, fierţi în apă, prăjiţi, făcuţi pireu, în coajă, fierbinţi, reci, însoţind orice tip de carne, peşte, preparaţi natur, cu sos, gratinaţi…