Compoziţia medie a căpşunii în 100g: 

90% apă 
6g glucide
0g proteine
0g lipide
100 kJ aport energetic

Puţină istorie!

În Europa, istoria căpsunei marchează două perioade:

prima: în Grecia şi Roma antică, citată de Ovidiu, Virgiliu şi mai tarziu de Pliniu; dar nu este foarte apreciată;

a doua: în secolul al XVI-lea, este folosită în bucătărie, pentru prăjituri şi gem.

Henri VIII le foloseşte ca decor în la curtea sa de la Hampthon.

Jacques Cartier remaccă acest fruct în timpul voiajelor sale în Canada şi îl aduce în Franţa. În 1712, Amédée Fraizier se află în Chile, de unde aduce în Franţa cinci plante de căşuni.

Astăzi piaţa este dominată de câteva varietăţi de căpşuni: Gorella, Gariguette, Belrubi. Dar căpşuna Plougastel rămâne un fel de Rolls Royce în materie.

Sănătate!

Contra gutei, ea ajutand la eliminarea acidului uric. Contra diabetului, zahărul său fiind uşor asimilabil.

Pentru regimul de slăbire, conţinutul său de zahăr fiind limitat. Conţinând un derivat al acidului salicilic, sucul de căpşună poate fi benefic bolnavilor de reumatism. Căpşuna conţine vitamina C ca şi portocala, dar şi metale şi oligo-elemente

La începutul secolului al XVIII-lea, doamnele adorau crema de căpşune, iar domnii le preferau în vin. Şi astăzi sunt degustate cam în acelaşi mod.

Căpşuna poate fi savurată proaspătă, în vin, pudrată cu zahăr, însoţită de zmeură şi de coacăze, de branză şi de frişcă, dar şi în prăjituri.

Nu este bună în cantităţi mari, mai ales pentru persoanele alergice, pentru că poate provoca alergii sau crize de urticarie.