Cavalerii, animaţi de spiritul păstrării valorilor sfinte dar şi al cuceririi, pleacă în cruciade. Renaşte comerţul între Occident şi Orient, ceea ce va permite descoperirea unor produse pânq atunci necunoscute: plantele aromatice. Este începutul festinelor medievale care vor dura până la începutul Renaşterii.

Aceste festine medievale conţineau numeroase feluri de mâncare: supe, peşte, fripturi (bucăţi de carne sau de peşte preparate la foc direct, constituind, împreună cu ciorba de carne, felul esenţial al unui dejun), garnituri  uşoare, pe bază de legume), dulciuri, din nou garnituri şi la sfârşit brânzeturi. Alimentaţia rămâne însă bogată în carne (porc, vită, vânat, cormorani, păsări), dar şi „acvatică” (heringi, chefal, balenă, cetacee, rechini).

Brânzeturile ca roquefort, brie, munster si maroilles in aceasta perioada îşi fac apariţia.

Prepararea

Bucăţele erau preparate în funcţie de obişnuinţe: carnea era tăiată înainte de preparare, fie în bucăţi mici, fie tocată pentru diverse feluri de mâncare: chiftele, chiftele cu sos, cârnaţi, ghiudem, cârnaţi umpluţi cu sânge şi untură de porc, bulete, umplutură pentru găină sau peşte spre deosebire de gali, romanii cunoşteau satârul pentru tocat carne. Piuliţa şi pisălogul erau adesea folosite: pentru arome, ierburi, fructe uscate. Odată tăiate, reduse în dimensiuni, tocate, transformate aproape în piure, ingredientele erau apoi legate cu ajutorul unui lichid (vin,ulei) pentru a deveni o adevărată umplutură (un fel de perişoare) pentru supă sau puse într-un sos. Prepararea sosurilor (legate cu amidon, fructe uscate sau ouă crude ), a supelor, a tocanelor sau a piureurilor demonstrează gustul romanilor pentru texturile omogene şi moi. Romanilor le plăcea şă se joace cu alimentul, să-l deghizeze sau să-l trateze ca pe un alt aliment, de exemplu „peşte sărat fără peşte sărat”. Se remarcă preparatele cu făină şi ulei.

Moduri de pregătire

Alimentele erau prea adesea mult prea „preparate”, frecvent supuse la mai multe feluri de pregătire: fierte, apoi puse la grătar sau la friptură. Modurile de pregătire erau diverse: fripte (carne şi peşte), fierte (legume, peşte, carne), la cuptor (carne), înăbuşite (carne, legume), la grătar (carne, languste), sub presiune(firte în vapori de apă). Adevăratele fripturi erau însă mai rare, uleiul fiind foarte scump.