Vizita ministrului agriculturii OROS pe 17 iunie.

„Călătoria extraordinară a lui Gulliver către liliputani”.

La 6:45 Plecarea pe care Ministerul Agriculturii o anunță. 5 Jurnaliști independenți și din ziare și radiouri oficiale au plecat spre Vâlcea. Ajunși cu o oră în avans, pe 3 mese rotunde mari pe peluza verde din fața companiei ni s-a servit un mic dejun format din fructe proaspete, cafea și apă și produse de patiserie..

Câteva minute mai târziu, au sosit primii oficiali ai vizitei: un secretar de stat, un senator și președintele Comisiei pentru Agricultură și alți șefi de departamente ale ministerului, o mână de emeriți de 30 de ani.

„Reflexele vechiului regim”, în mica sală de protocol directorul administrativ al companiei anunță autoritățile cu titlurile respective care sunt așezate la masă și care la rândul lor se ridică la apelul numelor lor, pentru a saluta publicul prezent. Un public care nu este altul decât majoritatea jurnaliștilor, care rămân în picioare și care sunt obișnuiți să urmeze autoritățile din sector in deplasările lor: Radio România, Profitul Agricol, Agro TV … etc.

Aceasta nu este singura latură fermecătoare și ciudată pe care am experimentat-o ​​deja în acest stil de călătorie oficială cu prima mea legitimație de jurnalist de la MAE din România încă din 1997. Voi reveni la asta!

Programată la sfârșitul programului, iată-ne să cț facem vizită la o fermă de reproducere a soiurilor de sturioni dunăreni.

Lacuri artificiale mari înconjoară o cale abătută care ne duce spre fermă. Aici, proprietarul ne explică că a investit 7 milioane de euro, bani cinstiți, ne avertizează, câștigați din imobiliare: Filmăm bazinele de sub hangar, dar nu și tehnologia germană. Bine ! Am văzut iazuri, în afară de țevi peste tot, nu prea am văzut acest faimoasă tehnologie germană. Dacă vorbim despre contoare la capătul piscinei, acestea sunt de marca Hach. În ceea ce privește ingredientele date peștilor, s-ar părea că sunt mese clasice de îngrășare după cum am observat după ingredientele scrise pe pungile depozitate.

Există în principal pește de vânzare și caviar care se prepară la cerere la un preț de 500 de euro pe kg.

O altă destinație pentru vizită este Liceul Tehnologic din Dragasani. Ministrul, care nu a sosit încă la primele vizite, este deja acolo, îmbrăcat intr-o bluză românească.

Deci ne aflăm în fața directorului liceului care îl întâmpină pe ministru cu o deferență obișnuită, iar noi ne facem intrarea cu toții intr-o mare sală de amfiteatru. În stânga, pe mesele de prezentare, unde între produsele tradiționale și informațiile despre școală, unele companii au profitat de ocazie pentru a lăsa materialul lor publicitar. Aș fi înțeles mai bine daca ar fi fost un producător sau furnizor local al cantinei care dorea să obțină o recunoaștere națională, sau un brand de vin local care cu siguranță nu este servit în cantină! În cele din urmă, în România, după tot acest timp, între confuzia genurilor și conflictele de interese, să nu mai căutăm coerența între discursul oficial și metodă.

După un text recitat cu entuziasm de un elev, farfuria cu produse de patiserie este prezentată ministrului pentru ca acesta să o guste. Discursul directorului școlii care nu-și poate ascunde mândria, nici de fapt, nici în cuvinte pentru a primi atât de mulți oficiali deodată. Normal, se întâmplă și așa în democrații ca în Franța și în țările autoritare, în tranziție sau nu. Acolo, totuși partea obsedantă a vizitelor conducătorului observate în videoclipurile care circulă pe internet, au rămășițe frumoase. Tinerețea trebuie să aibă întâietate! Dar hei, au trecut deja 30 de ani, suntem aproape de o democrație matură în principiu la această vârstă.

Apoi, oficialii sunt întâmpinați de aproximativ treizeci de profesori prezenți. Ministrul laudă o agricultură românească aflată în transformare și care, la fel de puțin, este reformată cu ajutorul Europei, cu lentoarea cunoscută a țării. Pentru întrebări nu este timp, în afară de un jurnalist care ar fi putut pune o întrebare tehnică despre ajutorul european, care presupun că nu a fost prea importanta pentru audienta. Așa că suntem presați pentru timp, am pornit din nou. Categoric, foarte curând, trebuie sa ne punem cu adevărat pe treabă și să reformam sistemul educațional să punem  întrebări directorilor din aceste școli să avem întâlniri cu elevii și profesorii pentru a le cunoaște cu adevărat proiectele, constrângerile și așteptările in ce ace privește cursurile de formare alimentară în agricultură și turism și coroborată cu această criza personală din industria hotelieră și de catering. Să nu pierdem ideea esențială si potențialul imens turistic și agricol unde trebuie din școala de stat sa scoatem profesioniști cu adevărat. E păcat!

Notă umanistă, ministrul, considerat un Gigant în virtutea funcției sale, care înainte de a pleca este atent să dea mâna cu profesorii, să-i cinstească pe liliputani și nu face niciodată acest gest in mod banal.

După ce a avut timp să-l întrebe personal pe director, aflăm că există doar o clasă de 24 de elevi pentru turism și alimentație publică, dar ne-a confirmat că există posibilitatea de a deschide mai multe clase de elevi, dar este o chestiune de cotă care provine de la administrația centrală. Acesta este modul în care liceul Călimănești pe care l-am vizitat în 98 și care a fost considerat unul dintre cele mai bune școli hoteliere din România, acum are doar două clase de cate 12 elevi pentru formarea profesionala a ospătarilor și bucătarilor.

În cadrul ședinței, ministrul a vorbit despre necesitatea unei formări duale pentru a face față deficitului de personal din industria hotelieră și de alimentație. Ne îndoim de cine sunt managerii Horeca care au difuzat această cerere, care este de fapt un mijloc de a oferi o forță de muncă flexibilă la un cost mai mic și puțină pregătire pentru o carieră. O viziune pe termen foarte scurt, după părerea mea, în profesii în care excelența face diferența. Înțelegem mai bine de ce Horeca este inspirată de Kurzarbeit!

Chiar dacă există un parteneriat strategic cu Franța, o țară agricolă mare, în care artizanii excepționali își gestionează dezvoltarea datorită unei gastronomii recunoscute și a vânzărilor directe, francofoniei istorice a țării, predominanței bucătăriei franceze în perioada interbelică și masa gastronomică a francezilor recunoscută de UNESCO pentru calitatea sinonimă cu arta de a trăi și a eleganței!? Având în vedere perioada dificilă prin care trecem și un turism extern care s-ar putea să nu revină înainte de 2024/2025, pentru toți bucătarii francezi de renume internațional pe care i-am invitat din 2014 în evenimentele organizate de noi, ne comunică că există o lipsă imensa de pregătire solidă, densă și completă pe parcursul a 2 sau 3 ani în teorie și în practică în licee care să fie realizate de bucătari și profesioniști cu o adevărată experiență cu certificate recunoscute la nivel internațional.

O școală hotelieră din Franța costă între 80 și 100 de milioane EURO pentru a construi la o capacitate de aproximativ 1.000 de elevi. Nu ar fi timpul să investim în durabilitate și în viitorul potențialului turistic românesc? La începutul prezenței mele în România, deputații și senatorii au condus aproape toți mașini germane de lux, în același timp ne-a spus directorul școlii Viilor : “eu că am avut doar un buget lunar de 200 de dolari pentru a cumpăra materii prime pentru câteva sute de elevi în curs de formare”.

Astăzi există opțiuni de termeni ierarhici lungi, ambițioși de dezvoltat și o politică curajoasă.

Fie continuăm să lăsăm potențialul turistic românesc oamenilor de afaceri lipsiți de etică care au afișat până acum diplome de la universități americane strălucite pentru a-și stabili credibilitatea, fie ne implicăm și construim de la bază cu învățare reală prin investiții și mai ales în formarea a formatorilor care vor fi prezenți in școlile de alimentație publica și de turism.

Este extrem de inocent sau chiar total necinstit să crezi că această cultura a gustului consumatorului și promovarea profesiilor alimentare pot fi realizate prin emisiuni și show-uri de televiziune. Acestă pervertește meseriile și arată că se poate cu minim efort. Nici performanța nici excelența nu se pot realiza cu minim de efort.

Transmiterea valorilor, respectul pentru client și pentru produse,  poate fi învățat doar în școală și în timp.

În timpul claselor de gust în școli, fie că sunt regionale sau naționale, bucătarii francezi cu stele Michelin oferă ore din timpul lor pentru a se deplasa în licee și a transmite cunoștințe și mai mult decât atât valori. În România, un bucătar vedetă care nu a dovedit nimic din punct de vedere economic prin talentul său, te întreabă mai întâi cu cât va fi plătit?

Aici putem vedea schimbarea fundamentală de mentalitate care trebuie să aibă loc, chiar și în rândul celor de treizeci de ani născuți după anul 1989, ADN-ul comunist s-a transformat într-un afacerist dificil cu gândire încă difuză.

Deci, da, mi-aș fi dorit ca împreună cu ministrul să luăm prânzul în cantină înconjurat de profesori, unde elevi să servească un meniu de mash / snitzel având ca starter o mică salată compusă, preparată de elevi, asta pentru a le da o motivație și a se implica în îmbunătățirea pregătirii practice din cantina, care servește ca restaurant de aplicație, potrivit managerului. Dar aceasta pregătire practică are întotdeauna loc în privat, și de cele mai multe ori nu este la obiectul formarii profesionale adecvate. Ar fi bine ca pe viitor să ieșim din marile conferințe și să ne concentram pe promovarea comerțului de alimentație publică atunci când apare ocazia.

Chiar dacă înseamnă să aduci un bucătar cu adevărat valoros, chiar cu renume internațional, cu o zi în avans pentru a orchestra această organizare și a oferi câteva sfaturi pro.

Vă puteți imagina pentru un elev, un viitor bucătar, ce reprezintă o astfel de experiență prin această imagine simbolică? Ca parte a studiilor sale, servind o delegație cu un ministru cu un chef bucătar renumit, ce predare, ce mândrie, ce mare promovare a profesiilor din domeniul alimentației publice si de turism către profesioniști și publicul larg și ce îmbunătățire pentru profesorii care beneficiază și de venirea unui profesionist. Este un „câștigător-câștigător” continuu și pe termen lung. Educație și progres se face prin puterea exemplului și transmiterea adevăratelor valori.

În schimb, ne-am așezat pe terasa unui restaurant de 3 stele. Serviciul pompos pentru o masă tradițională pentru turiști; Aperitive compuse din brânzeturi, mezeluri, sarmale clasice (dar din pește), carne servită cam târziu din cauza lentorii serviciului și fără desert pentru că nu mai era suficient timp pentru a fi servit. Singura mică originalitate a venit de la aperitivul cu caviar alb pe care proprietarul firmei de sturioni a vrut să îl promoveze. Acesta este vândut în România la 1500 Euro / Kg, dar trebuie să știți că aceste ouă albe valorează cât aurul, sunt mai rafinate și aparțin soiului de caviar Almas (caviar albinic rezervat anterior țarilor și șahului Iranului), extrem de rare și vândute cu aproximativ 37.000 EUR la kg. Mi s-a părut că acest caviar nu fusese pregătit bine datorită utilizării ustensilelor din inox, prea mult timp de așteptare sau manipulare … Felia de măsline așezată pe el nu își avea locul în savoarea gustului și astfel arătă lipsa de cunoaștere reală a produsului din punct de vedere gastronomic. Caviarul este suficient de unul singur, asocierile acceptate sunt rare.

Ce mi-ar fi plăcut să trăiesc alături de minister în această experiență, și ar fi fost util pentru școală, este implicarea celor două clase de la liceu în pregătirea și servirea caviarului alături de acel bucătar de prestigiu, și astfel revenim la conceptul exprimat mai sus, de transmitere valori și cunștințe și motivare, care este importantă la vârste fragede. Ar fi un exemplu de bune practici care sunt străine oamenilor obișnuiți între politică afaceri și educație ~ formare profesională.

Deci, între sere, linii de îmbuteliere, depozite și congelatoare uriașe finanțate în mare parte din fonduri Europene, trebuie să vorbim despre grupul Annabella, care ne-a primit. Nu pentru surpriza pachetului cadou descoperit la întoarcere în portbagajul microbuzului parcat la aproape ora 23:00 în curtea ministerului, ci pentru că gemul de căpșuni care îmi place este de la marca Raureni care are cel mai mare conținut de fructe din ceea ce găsești în supermarketuri, din această gamă.. În timpul acestei vizite, inginerii au putut să răspundă la toate întrebările noastre și la câteva din toate întrebările noastre financiare și despre politica de dezvoltarea durabilă.

În concluzie, a fost o zi frumoasă, intensă și bogată. La ultima noastră oprire în jurul unei mici gustări in cadrul serelor, a fost improvizată o descriere relaxată. Proprietarul s-a plâns de micii producători care nu au vrut să joace jocul de a îl aproviziona. Unii cer mai multă legislație, alții mai multe controale. Ministrul a concluzionat că nu are rost să legifereze pentru a legifera dacă oamenii nu se conformează.

Dacă în Franța se înțelege că mâncarea are un rol important și central în îmbunătățirea calității și dezvoltarea producțiilor locale, acest lucru se datorează pentru că a început întotdeauna cu produsul pe care bucătarul l-a obținut pentru a-l promova în bucătăriile sale și pentru a-l oferi clienților săi bucurandu-se astfel de un marketing din gură în gură pe care îl merită, departe de marketingul înșelător al industriei. De aici și sprijinul neclintit de 30 de ani al Ministerului Agriculturii din Franța. Pentru un bucătar grozav, totul începe cu produsul pentru o gastronomie bună, indiferent dacă este tradițională, burgheză sau de înaltă calitate la nivel Michelin.

Revenim mereu la aceleași principii, a fortiori, astăzi, după criză, când oamenii au înțeles valoarea unei alimentații locale mai bune, de sezon, durabile. Pentru a merge în această direcție, nu este vorba de a face mari promoții de televiziune cheltuind averi pe spoturi publicitare cu sloganul « tentant ». Este vorba ca din nou și din nou și din nou și iarăși dinou, mai mereu, de a explica noilor generații  cum să citești o etichetă, să înveți să nu fii prins de cuvinte cheie in comunicare, să recunoști adevăratele etichete de calitate și etichetele europene, să știi cum să citești subtitrările unui meniu. Pe scurt, învățați copiii de la vârste fragede să fie responsabili pentru alegerile lor alimentare, pentru a avea acces la gustul adevărat. Protejați-vă sănătatea și înțelegeți importanța și problemele ascunse ale prea gras, prea dulce, prea sărat. Alegerile noastre alimentare au impact asupra majorității Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă definite de ONU pentru 2030. Pentru a le atinge, avem nevoie de educație la bază privind fundamentele și valorile. La urma urmei, a învăța ce înseamnă o cartă DOP înseamnă a învăța să respecți consumatorul și micul producător în întreg lanțul valoric. Așadar, atunci când trișăm împotriva statului, înșelăm copiii noștri și luptăm împotriva viitorului și a imaginii României.

Patrick-Pierre Pettenuzzo. Journaliste culinaire et fondateur de la Fête du Goût/Sarbatoarea Gustului 2020/2030.

 Jurnalist independent din 1997 in domeniul alimentar.