Sigle de Calitate – Diferente intre DOP si IGP.

indicatie_geografica_protejataIGP Indicație Geografica Protejată este, de asemenea, o etichetă europeană creată în 1992, care urmărește să garanteze originea geografică, dar și „calitatea, reputația sau orice altă caracteristică care poate fi atribuită acestei origini geografice”.

Fără această etichetă, oricine ar putea face un produs local specific oriunde și ar putea folosi numele.

Dar in cazul acestei etichete cel puțin o etapă trebuie sa aiba loc in regiunea geografica delimitate de sigla, adica una din urmatoarele: producerea, prelucrarea sau dezvoltarea produsului. Prin urmare, restul etapelor de dezvoltare nu sunt neapărat obligatorii de realizat în zona geografică în cauză.

Exemplu : daca producerea se realizeaza in zona geografica, prelucrarea si dezvoltarea produsului se poate face in alta zona a lumii.

6 IGP-uri romanesti, official atribuite : Magiunul de prune Topoloveni (2011) ; Salamul de Sibiu (2016) ; Novac afumat din Ţara Bârsei – IGP (2017) Scrumbie de Dunăre afumată  (2018) ; Cârnaţi de Pleşcoi (octombrie 2019) ; Telemea de Sibiu (16 octombrie 2019).

Povestea Salamului de Sibiu începe, ca orice poveste, cu „A fost odată”, așadar, a fost odată un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mândru și harnic, dornic să își facă un rost. Fiind de profesie pietrar, se stabilește împreună cu soția sa, în jurul anului 1885, la cariera de piatră de la Piatra Arsă, din fostul cătun Poiana Țapului.

I-a plăcut tare mult zona, poate și pentru că îi amintea de meleagurile unde copilărise, Friscano- Udina.

Pe lângă meseria de pietrar, Filippo Dozzi avea și darul de a amesteca cărnurile și mirodeniile, fiind un priceput „sălămar”. Acest har îl căpătase de la strămoșii italieni, deschizători de drumuri în arta preparării salamurilor crud-uscate.

Văzând că în Sinaia condițiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat cu termen de maturare foarte lung și cu garanție de luni de zile, se hotărăște să cumpere, în 1910, o clădire care adăpostea un restaurant, un depozit de vinuri și un hotel.

În această clădire fondează „Întreprinderea Individuală Filippo Dozzi”. Aici a început fabricarea Salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curând pe mesele cele mai pretențioase, fiind considerat, de la bun început, un produs de lux. În primii ani, fabrica a avut o activitate restrânsă, care s-a extins pe măsură ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 de tone de Salam de Sibiu.

După moartea sa, în anul 1943, Filippo Dozzi lasă în grija fiilor săi, Antonio și Giuseppe, secretul fabricării Salamului de Sibiu, iar ei continuă munca tatălui lor, până la naționalizare.

Istoric SALSI pe scurt:

  • 1910 – Sinaia a fost aleasă de italianul Filippo Dozzi pentru fabricarea slamului de Sibiu. Dnumirea inițială a fost ȚÎntreprinderea Individuală Filippo Dozzi”
  • 1948 – societatea a fost naționalizată; producția societății era deja de 120 tone anual și avea 40-50 de angajați. Societatea se numea „Întreprinderea pentru Industrializarea Cărnii”
  • 1967-1968 – societatea a fost extinsă. procesul tehnologic modernizat, producția putându-se efectua tot timpul anului, iar capacitatea planificată ajungând la peste 2.000 tone anual cu un personal de 150 oameni
  • 1990 – schimbarea denumirii în „S.C. SALSI S.A.” și funcționarea cu capital de stat

denumire_origine_protejataDOP: Denumire de Origine Protejată pentru produsele din Romania

AOC : Apelation de Orgine Protejata, pentru produsele din import.

Este acelasi lucru dar in altima limba!

DOP este o etichetă europeană creată în 1992 care protejează „numele unui produs a cărui producție, prelucrare și elaborare trebuie să se desfășoare într-o zonă geografică definită, cu cunoștințe recunoscute și o tradiție dedicată”, zona de protecție trebuie demarcată și trebuie respectate anumite conditii stricte de delimitare geografica.

Singurul produs cu DOP oficial romanesc este : Telemea de Ibăneşti (2015)

Simbol al gastronomiei franceze, « Camembertul din Normandia » ar avea din Normandia doar numele. Aceasta este și cea mai des imitată brânză franceză. Deși există un AOC « Camembert de Normandie », unii producători au găsit solutia pentru a inunda supermarketurile cu pseudo Camembert: folosiți mențiunea « Camembert fabricat in Normandia » care nu este de origine protejată. Ne jucăm cu cuvintele!

« Fabricat în Normandia » în loc « Camembert de Normandia » = lapte pasteurizat (din China) în loc de lapte crud (din Normandia), o maturare expresă, o origine geografică nedeterminată … si marketingul face restul.

În total, la nivelul UE, sunt înregistrate 1440 de produse protejate.

loghi

Rezumând: produsele care beneficiază de IGP sunt o garanție a calității legata de teritoriu în sine, în timp ce produsele DOC garantează o calitate mai ridicată pentru consumator, deoarece toate etapele de dezvoltare trebuie să fie realizate daor în zona geografică. iar reproducerea produsului este interzisă în afara zonei sale.

Cu Sarbatoarea-Gustului, informații verificate, clare și transparente pe tot parcursul anului.

Bun pentru gust, bun pentru sănătate, bun pentru planetă!